Ce vrei să te faci când vei fi mare ?

„dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce.” II Tesaloniceni 3, 10

În ciuda prognozelor meteo, care anunţau o vreme secetoasă, Dumnezeu ne-a binecuvântat anul acesta cu o vară frumoasă, cu ploaie la „bună vreme” şi cu rod bogat în livezi şi în ţarină.

În zilele când nu au mers la câmp sau la fân cu bunicii şi părinţii, Bogdan şi prietenii săi au construit un mic dig în albia pârâului Precista, şi în amiezile cu arşiţă nu au pierdut ocazia de a se răcori în apa ce se aduna în spatele digului.

Albit de timpul ce trecuse peste el, Bădiţa Vasile se bucură ascultând strigătele voioase ale copiilor ce se hârjonesc în apă. Şi bucuria este cu atât mai mare atunci când copiii urcă dealul pentru a-i deschide poarta, pentru a-l întreba de sănătate, pentru a-l ajuta la treburile casei şi pentru a-i cere un sfat. O dată pe săptămână vin toţi copiii de pe uliţă şi încing o adevărată şezătoare la umbra stejarului din curtea bătrânului.

Bădiţă Vasile, cum îşi alegeau tinerii meseriile pe vremea matale?
Ei, … dragul meu Viorel, pe vremea mea nu prea aveai timp să îţi alegi o meserie anume.
Cum adică nu aveaţi timp? Pe noi ne întreabă toată lumea, încă de când suntem mici: „Ce vrei să te faci când o să fii mare?”
Da…, interveni Maria, eu am un verişor care a terminat facultatea şi încă nu a găsit răspuns la această întrebare. El spune că încă nu a descoperit o meserie care să îi facă plăcere.
Ei, … dragii moşului, am auzit eu că în România de astăzi sunt mulţi tineri care nu lucrează. Ştiţi de ce nu găsesc o meserie care să le facă plăcere?
De ce?
Pentru că nu le place să muncească. Măi copii, bucuria unei meserii nu vine din activităţile desfăşurate ci din bucuria de a munci. Copiii care se învaţă de mici să muncească în casă şi în grădină, îşi găsesc uşor o meserie care să le fie pe plac şi care să le aducă bucurie în viaţă. Muncind îţi descoperi meseria fără să ai timp să te gândeşti prea mult.
Adică atunci când erai matale tânăr, întâi munceai şi mai apoi îţi alegeai o meserie?
Pe vremea mea, se muncea mult mai mult decât astăzi, trebuia să ne facem hainele, covoarele şi plapumile în casă. Nu se găsea aşa ceva de cumpărat. Toată iarna, eu şi fraţii mei o ajutam pe mama şi bunica la ţesut. Când venea primăvara mergeam cu toţii la câmp pentru a semăna plantele din care aveam să ne hrănim noi şi animalele noastre.
Dar era aşa de greu pe vremea aceea …, acum oamenii au evoluat…, remarcă Viorel.
Crezi tu aceasta Viorel? Nu cumva oamenii sunt în pericol să piardă mai mult decât au câştigat? Da, aşa este, se muncea mai mult. Dar cu toţii eram fericiţi şi nimeni nu se plângea că nu găseşte de lucru ceva pe placul lui. Acum mulţi oameni au devenit leneşi, iar lenea este un păcat în faţa lui Dumnezeu. Suntem făcuţi ca să muncim şi prin munca noastră să ne construim bucuria şi mântuirea. Chiar dacă acum nu se mai lucrează hainele în casă, sau unii copii locuiesc la bloc şi nu au grădină, asta nu înseamnă că trebuie să-şi petreacă timpul în faţa televizorului sau a calculatorului. Cele două ecrane de sticlă sunt cele mai iscusite instrumente de minţit oamenii. Acestea fură timpul oamenilor, timp dăruit de Dumnezeu pentru a ne lucra mântuirea.
Bădiţă Vasile…, dar toată lumea se uită la televizor…
Dragii mei, privind la televizor, oamenii văd acolo o lume care nu există. Adică o miciună. Mulţi cred că aşa ar trebui să arate şi lumea noastră. Dându-şi seama că lumea nu e aşa ca la televizor, unii oameni se supără şi îşi pierd bucuria de a trăi. Mai mult decât atât, consumându-şi timpul la televizor, aceşti oameni devin leneşi. Din acestea se naşte şi lipsa de orientare a tineretului. Copiii trebuie să muncească alături de părinţii lor, iar atunci când părinţii sunt ocupaţi cu serviciul, copiii trebuie să citească în cărţi şi să îşi facă temele. În nici un caz nu trebuie irosit timpul la televizor. Numai aşa veţi putea descoperi bucuria vieţii şi meseria care vă va ajuta să străbateţi prin viaţa aceasta.

Dileme catehetice