Dragii mei, Sunteți intrigați, pe bună dreptate, de conflictul calitativ între ceea ce ar trebui să fie „iubirea” și felul cum este uzurpat numele nobil al acesteia și tăvălit în mocirla imoralității umane. Trebuie să știți încă de la început... Continuă să citești →
- Părinte duhovnic, bunica mea m-a învăţat Crezul. Dar de câte ori îl spun atunci când mă rog, nu înţeleg unele lucruri din ceea ce m-a învăţat. - Care ar fi aceste lucruri, Cristian? - Păi... atunci când spun :... Continuă să citești →
Eram instalat la Pătrăuţi şi mă resemnasem cu gândul că „mişcările de trupe” vor fi în anii următori şi nu în acel an. De altfel, dinspre curia arhiepiscopală mi se transmisese, ca încurajare: „Măcar la Pătrăuţi ai asfalt, iar casa... Continuă să citești →
Închipuiţi-vă curtea descrisă în revista Dilema, dar fără gâşte sau alte animale. O bătătură pustie, mărginită spre nord de un grajd din lemn, spre est de două coteţe, iar spre sud de casa parohială, construită pe la 1860 din banii... Continuă să citești →
- Părinte duhovnic, sunt foarte supărat pe părinţii mei. - De ce Cristian? - Să vă povestesc. Mătuşa mea a născut un copil ... adică am un verişor. Acum două zile a venit mătuşa la noi şi a rugat pe... Continuă să citești →
Sâmbătă dimineaţa, copiii s-au întâlnit în curtea de pe malul pârâului Precista. Au făcut curat în ocolul găinilor, au ordonat lemnele şi au dus gunoiul la punctul de colectare din drum. Mai apoi s-au adunat cu toţii la umbră, pe... Continuă să citești →
Studiile teologice din România au un curriculum construit pe baza listei de materii hotărâte de Mitropolitul Veniamin Costache (1768-1846) pentru seminarul său de la Socola. Asta face ca ciclul de licenţă să nu fie altceva decât o repetare a ciclului... Continuă să citești →
Curtea casei bătrâneşti de pe malul pârâului Precista era din nou plină de copii. Făcuseră curăţenie în casa bătrânului Vasile şi acum jucau volei. Mingea sărea dintr-o parte în alta a curţii, oprindu-se din când în când în crengile câte... Continuă să citești →
Câteva zile mai târziu, în cabinetul directorului Colegiului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți. Puțini erau oamenii cu care mă puteam sfătui în județul Suceava. Eram un simplu absolvent de teologie, student în anul al treilea la filozofie, ajuns printr-o succesiune de împrejurări necontrolabile... Continuă să citești →