De ce dileme?

Pentru că toată viața noastră este plină de inter-secții. În fiecare zi suntem puși în situația de  a alege un drum, o cărare, care ne duce în scurtă vreme într-o altă inter-secție. În felul acesta, libertatea noastră poate deveni o povară. Și câteodată chiar simțim aceasta.

Legătura puternică dintre libertatea de a alege și responsabilitatea asupra urmărilor alegerilor face uneori ca povara libertății să se transforme în depresie adevărată. Și atunci să vezi: conflictul. Momentul în care jocul dilematic s-a sfârșit și nu mai există decât două căi, de data aceasta antagonice. Și de multe ori, libertatea este afectată de urmările alegerilor greșite.

De aceea dilema trebuie să fie o prezență adevărată în cugetarea noastră: pentru a ajuta libertatea să se manifeste în limitele ce ne feresc de conflict.

 

De ce catehetice?

Pentru că libertatea se educă prin întrebări cinstite și răspunsuri logice.

Pentru că dilema fiecărei inter-secții din viața noastră pune întrebări și poate oferi răspunsuri.

Câtă plus-valoare ar avea viața noastră (!) dacă roadele evenimentelor de inter-secție ar fi înțelese și ar fi păstrate în memoria comunitară și personală, pentru a ne folosi de ele, ca de jurisprudență, în momentul întâlnirii cu o nouă inter-secție.

 

De ce acum?

Nu știu, sau știu dar nu pot verbaliza. Ce pot să spun este că nădăjduiesc ca cele ce urmează să fie un exercițiu de antrenare a libertății, pe drumul deschis de Mântuitorul Hristos